Test de sinceritate

Era o vreme când consumam în exces reviste pentru femei. Lună de lună, mă întorceam acasă cu un braț de foi colorate și lucioase, pe care le parcurgeam cu religiozitate seara, înainte de culcare. Aveam rubrici preferate, în care mă regăseam (sau în care, cel puțin, visam să mă regăsesc). Și ca să-mi confirm că sunt una dintre fetele alea frumoase și cosmopolite, mă ocupam cu grijă de testele de personalitate care nu lipseau din niciun număr. Cu timpul, m-am prins și care era algoritmul de răspunsuri care să mă încadreze în profilul către care tindeam, așa că intram, de fiecare dată, în categoria „perfecte”.

Nici nu mă mir că atunci când am primit ca temă un exercițiu de sinceritate, răspunsurile au fost exact așa cum trebuia: perfecte. Am cochetat cu aroganța că le-aș putea arăta răspunsurile câtorva apropiați, cât să mă scald într-o porție generoasă de admirație, așa că m-am apucat să le recitesc. Cu strângere de inimă, am simțit fiecare poleială, fiecare cuvânt care era acolo doar ca să dea bine. Am șters tot și am luat-o de la capăt, cu răbdarea unui week end leneș pe care mi l-am dedicat egoist și binemeritat. Ceea ce vă doresc și vouă. Nu e un concurs, iar singurul premiu pe care îl primiți la final (dacă reușiți să treceți proba ambalajului) este revelația sinceritații. Și ceaiul rece cu care vă puteți asorta experiența.