Malta, ţara de foc (I)

      Niciun comentariu la Malta, ţara de foc (I)

Malta festa-4M-am îndrăgostit de Malta de la primul pas. După câteva luni de purtat în spate o campanie grea, simțeam nevoia să mă trag într-un colț liniștit și să-mi adun mințile în cap și o brumă de energie în tot restul corpului. Nu știam nimic despre țara asta atunci când Monica Gheorghiu m-a invitat să o văd. Mi se părea doar o destinație exotică în care nu ajungi decât dacă ești plin de bani. Convingerea mi s-a întărit și după ce am auzit toate poveștile cu Brad Pitt și Angelina Jolie care au mâncat zombie pe pâine în Malta sau despre Roman Abramovici care-și parchează yahtul să-i facă plinul la benzinăria de lângă Grădinile Baracca, de-i bagă pe maltezi în toți sperieții că le ia rezervele de combustibil pe următorii 3 ani!

Văzută de sus, țara asta înconjurată de cea mai albastră apă din lume e un petic de pământ pe care, dacă-ți pui mintea, îl străbați într-o zi cu bicicleta. La picior, nu-ți ajunge un an întreg să te bucuri de toate frumusețile pe care le ascunde. O țară cu resurse naturale limitate, dar pe care istoria și oamenii ei o fac mai bogată decât multe din marile puteri ale lumii. Atâta eleganță, atâta modestie și atâta bucurie de-a trăi rar mi-a fost dat să găsesc undeva.

De departe, preferatul meu a fost Mdina – the silent city, cu străduțele lui albe și înguste și căsuțe albe ca niște bijuterii (“de-ți vine să le pupi”, vorba Adinei, noua mea prietenă de la TVR pe care am avut bucuria s-o cunosc în Malta, de parcă Piața Charles de Gaulle ar fi fost până atunci la capătul lumii). Prin verdeața insulei Gozo vezi urmele dominației britanice peste tot pe unde întorci privirea: cabinele telefonice roșii, autobuzele cu bot sau mașinile mergând pe partea stângă a drumului de-ți vine să dai flashuri la tot pasul, dacă nu ți-ar fi rușine de răbdarea și decența lor. Și fiindcă tot veni vorba, trebuie să fac o notă specială, de-ntrece orice închipuire de șofer român!

Unul dintre momentele speciale în Malta este ceea ce se cheamă Festa.  E, carevasăzică, o sărbătoare câmpenească în cinstea sfântului care-l patronează. Pe el, pe sat. În treacăt fie spus, pentru că nimic nu e întâmplător, am nimerit la o festa în cinstea Sfântului Petru (dacă nu ați prins aluzia, sugerez pe față că ziua mea de naștere e fix de Sfântul Petru, adică peste câteva zile, pe 29 iunie. Și da, mă cheamă și Petra!). Artificii pe cer, artificii pe pământ (Tudor, colegul meu operator le-a încercat pe pielea lui – la propriu), lumină, culoare, muzică, nu știi la ce să te uiți mai întâi! Autocar după autocar, turiști de pretutindeni se împleticesc pe scări cu ochii spre cer, la flăcările dansatoare. Inevitabil, un autocar blochează drumul (v-am spus cât de înguste sunt străzile în Malta?), pe contrasens. Din partea opusă, o mașină cât o ascuțitoare se apropie ezitant. Ar da să treacă. Ar avea și loc (vorbesc din experiență, ani de zile am condus un Tico), dacă n-ar fi șuvoiul de turiști care se revarsă pe ușa din față și înțepenesc în drum, cu aparatele foto agățate de gât declanșate la foc automat. Mașinuța încetinește. În spatele ei, încă una și încă una… Anticipez șuvoiul de claxoane și vorbe dulci și mă poziționez strategic, la preluare, gata să-i văd pe maltezi în acțiune. Îl văd pe șofer cum caută o privire de care să se agațe, un semn de înțelegere, un gest, un ochi dezlipit de obiectivul foto. Nimic. Se dă ușor pe spate și… oprește motorul! La fel fac și cei din spatele lui. Așteaptă câteva minute bune, până când și ultimul senior coboară cu greu din autocar, al cărui șofer mută măgăoaia 50 de centimetri mai în spate. Cârdul de mașinuțe se pune discret în mișcare, ca și când n-ar fi fost. Sigur turiștii vor fi surprinși să le vadă acasă, în pozele lor de vacanță…

Răbdarea șoferilor maltezi a fost balsam pentru mintea mea înfierbântată întreaga săptămână. Nu o dată m-am trezit în mijlocul drumului, la doi pași de vreo mașină venind din partea nefirească, al cărei șofer oprea îngăduitor făcându-mi semn să trec. Țară în care să te simți mai în siguranță nu cred să existe pe fața pământului. E unul dintre locurile unde aș vrea să-l duc pe David când vom pleca împreună să cucerim lumea.

Vă las aici doar câteva poze de la festa. Cât să vă deschid pofta, s-o vedeți cu ochii voștri. Despre celelalte minuni malteze, despre pământ, apă, aer… în episoadele următoare 🙂Malta festa-7 Malta festa-5 Malta festa-6 Malta festa-4 Malta festa-3 Malta festa-1 Malta festa-2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *