– David, ce e fericirea?
Mă privește, mirat că nu știu răspunsul la o întrebare atât de simplă. Nici eu nu știu de ce l-am întrebat. Fericirea e în fața mea, mă privește în față cu cei mai senini ochi din lume. Îmi spune în fiecare zi că mă iubește și că nu trebuie decât să am încredere.
– David, ce e fericirea?
Are multe de făcut pentru un omuleț atât de mic. Are de luat decizii grele în locul meu și o face în fiecare zi, fără niciun efort. Are de găsit răspunsuri la întrebări care pe mine mă urmăresc de multă vreme.
– Nu trebuie să mai pleci la muncă, îmi spune. Rămâi lângă mine și o să am eu grijă de tine, să nu ți se întâmple nimic rău.
Eu ar fi trebuit să-i spun asta, mă gândesc. Dar el știe mai bine.
– David, ce e fericirea?
– Fericirea ești tu, mami!