Writing Tips: Cum începi când nu știi de unde să începi

     – Scrieți! Spor la treabă!

Imaginați-vă prin ce treceți când auziți asta la începutul unui curs de scriere creativă. Și sunteți cursanți. Seamănă cu “Scoateți o foaie de hârtie” ăla care ne dădea fiori reci pe șira spinării în 12 ani de școală, plus niște ani de facultate și alte specializări care au urmat.

– Despre ce?

– Cât de mult?

– Cât de repede?

– Să scriem?!

De la uimire, la dezamăgire, confuzie, buimăceală și furie, cred că le-am văzut pe toate. Trebuie să recunosc, mirarea că participanții vin la un curs de scriere creativă ca să scrie a fost o surpriză și pentru mine, dar cu timpul m-am obișnuit. Așa cum m-am obișnuit și cu gama de scuze care urmează șocului inițial:

– Oh, dar eu nu pot să scriu la comandă.

– N-am inspirație.

– N-am starea necesară.

– E zgomot, nu pot să mă concentrez.

– Nu știu despre ce să scriu.

Prima categorie de reacții o mai bag în seamă doar pentru diversitate. E fascinant să observi la oamenii mari în câte feluri se declină siguranța. Sau, după caz, lipsa ei. Pentru că gestul ăsta de a pune mâna pe pix și pixul pe hârtie este de fapt o declarație de încredere în sine. De fapt, ne temem să scriem din toate motivele posibile:

  • Că vom fi evaluați de cel care ne citește (și, normal, evaluarea n-are cum să fie în avantajul nostru);
  • Că vom fi comparați cu alții (care în mod clar sunt mult mai buni decât noi, nu-i așa?);
  • Că nu scriem corect (ca și când ar exista corect și greșit când pui lucruri pe hârtie);
  • Că nu ne pricepem la epitete și metafore (la asta cu metaforele, am un amendament special, legat de cea mai frumoasă metaforă din lume, dar despre asta, într-un alt articol);
  • Că n-am mai scris ceva din școala generală și sigur am uitat cum se face (firește că nu pun la socoteală mailurile zilnice, statusurile pe social media, sms-urile cu lista de cumpărături…);
  • … (las lista deschisă, sigur mai puteți s-o completați voi cu propriile temeri, ăsta e doar începutul meu timid).

La polul opus, sunt cei care încep să verse cuvinte pe hârtie înainte să apuc să-mi termin fraza. De cele mai multe ori, în categoria asta intră cei care fac din scris un exercițiu zilnic pentru că scrisul e în fișa postului. Tot aici sunt și cei care știu despre ei că scriu bine, iar workshopul ăsta e doar o ocazie în plus să demonstreze ce pot și să fure scena și complimentele asistenței în extaz. Desigur, tot ei pun o presiune suplimentară pe umerii speriaților de mai devreme, deveniți victime colaterale.

Trebuie să spun însă, că de foarte multe ori mi s-a întâmplat ca surprizele plăcute să vină tocmai din rândul lor, al nesigurilor cu resurse nebănuite, îngropate adânc sub straturi groase de îndoială. De la un astfel de personaj am primit, la un moment dat, cel mai memorabil text de 4 cuvinte (dintre care două de legătură): „Scriu și mă minunez!„, a pus pe hârtie omul a cărui meserie n-avea nicio legătură cu cuvintele așezate pe hârtie :)) Ge-ni-al!

„Puțini oameni își dau seama cât de prost scriu. Nimeni nu le-a arătat câtă exagerare sau obscuritate a pătruns în stilul lor și cât de mult obstrucționează ceea ce încearcă să spună.” (WILLIAM ZINSSER)

Pentru ultima categorie, cea a scuzelor, nu caut argumente, ci soluții. Iar pentru asta am la îndemână un profesionist:

Dar de-aici începe și distracția, pentru că fiecare vede adevărul în felul lui.

“Era o zi frumoasă de vară.” Ei, luați propoziția asta și declinați-o în câte feluri vă vine în minte. Înlocuiți ziua cu noaptea, cu luna, cu ora, cu vârsta, cu epoca istorică și cu toate unitățile de timp care vă vin în minte. Luați adjectivul și puneți în locul lui toate calificativele abstracte de care v-ați împiedicat vreodată în dicționar: rece, lungă, uimitoare, savuroasă, mohorâtă, you name it! Și dacă o mai și poziționați cumva istoric, felicitări! Tocmai ați obținut cel mai clișeistic început care nu spune nimic din istoria literaturii universale!

Nu e neapărat greșit. Nici n-ar avea cum, atâta timp cât scrisul n-are reguli fixe. Și e foarte posibil ca pentru o anumită categorie de public felul ăsta de captare a atenției chiar să funcționeze. Doar că nu prea are nimic special, nici nu te scoate din mulțime. Ba, dimpotrivă, te aruncă în banca a doua de la geam, clasa a IV-a B, cu doamna învățătoare la catedră, dictându-ți etapele unei compuneri: introducere-cuprins-încheiere.Sfatul meu? Fă-ți de cap: renunță la introducere! Nu cred că există nimic mai captivant decât o introducere abruptă:

  • O acțiune în mijlocul scenei;
  • Un personaj care vorbește, fără să știu nimic despre el;
  • Un sunet care-mi distrage atenția fără să știu de unde vine;
  • Un miros care mă face să-mi plouă în gură.

Variantele sunt infinite. În loc să-ți forțezi muza și să te rogi pentru inspirație, trebuie doar să deschizi ochii și să privești atent în jur. Acolo e inspirația, nu în culoarea pixului cu care scrii sau în felul în care ți-ai aliniat obiectele pe birou (hm, stai puțin, tocmai mi-a venit o idee… 🙂 Dar pentru că uităm să fim observatori înainte să devenim scriitori, căutăm rețete și eșuăm lamentabil în clișee.

„Primul paragraf e un dezastru – o serie de generalități care par emise de o mașină. Nicio persoană n-ar fi putut să le scrie. Nici al doilea nu e mai bun. Dar paragraful al treilea începe să pară a fi scris de un om, iar în următorul începeți să fiți voi înșivă. V-ați relaxat.” (WILLIAM ZINSSER)

Riscurile sunt enorme pentru un scriitor: cu cât mai lungă introducerea, cu atât distanța dintre tine și cititor e mai mare. Nu doar că ajunge să se plictisească și să renunțe la lectură înainte să înceapă acțiunea, dar își pierde încrederea. Cu cât îl pregătești mai mult, cu atât îl lași să creadă că te îndoiești de capacitatea lui de a evalua singur situația, mai ales atunci când ceea ce-i pui la îndemână este doar un cadru general, plin de lucruri care nu spun nimic.

O zi frumoasă e frumoasă în atât de multe feluri. Ce face ziua ta frumoasă mai frumoasă decât altele? E cu soare? Poate cititorul tău preferă ploaia. E cu iubire? Poate că tocmai s-a despărțit de iubită și i se pare că iubirea e o mare minciună. E cu succes în afaceri? Poate e un artist boem, pentru care banii sunt buni doar de disprețuit.

„E uimitor cât de des poate un editor să renunțe la primele trei sau patru paragrafe ale unui articol, sau chiar la primele câteva pagini, pentru a începe cu partea în care scriitorul începe să fie el însuși. Nu doar că acele prime paragrafe sunt impersonale sau prea împopoțonate, ele nu spun nimic.” (WILLIAM ZINSSER)

Și atunci, care e soluția? Răspunsul stă în valoarea informației pe care o oferi: îi folosește cititorului? Îi folosește poveștii? E importantă pentru ce urmează? Ce vrei să scoți în evidență: starea vremii, așezarea geografică, starea de spirit, grupul cu care ai plecat în vacanță? Atunci vorbește concret despre lucrurile astea: pune soarele pe cer, desenează marea pe fundal și răcește paharele de suc de portocale pe măsuța de mic dejun, lângă cafea și ochiuri moi, cu zâmbete îmbăloșate de somn.

Eventual, adaugă nițel contrast, s-ar putea să vrem să știm ce caută acolo și să ne dorim să citim și paragraful următor. Dar înainte de orice, pune pe hârtie o propoziție adevărată. Restul vine de la sine.

(Cu mulțumiri pentru fotografii: Oana Nekfur)

Sharing is caring 🙂

6 comments on “Writing Tips: Cum începi când nu știi de unde să începi

  1. Denisa

    Hahaahaaaa..Aş mai vrea să vin la un curs, dar mie încă nu mi-au trecut fiorii de pe şira spinării. Şi scuze am grămadă! :)))
    P.s: Cartea din care ai citat este „Cum să scriem bine. Ghidul clasic pentru scriitorii de nonficţiune”? 🙂

    Reply
    1. Liviana Tane Post author

      Oooh, Denisa, există remedii și pentru modestia în exces :)) Da, cartea din care am citat este una dintre bibliile mele când e vorba de scriitură. O recomand din tot sufletul.

      Reply
      1. Denisa

        Mulțumesc mult! O am de ceva timp în wish list. Cred că am și comandat-o la un moment dat, dar nu am mai ajuns să îmi ridic pachetul. Săptămâna viitoare a mea eate! 🙂

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *