Uite manualu’, nu-i manualu’!

      Niciun comentariu despre Uite manualu’, nu-i manualu’!

Cu niște ani în urmă, vine nepoată-mea la București să dea admitere la facultate. Toți am trecut prin asta, mă și vedeam cu ochii minții înconjurată de manuale cu o zi, două înainte de examen, de parcă aia era ultima șansă să recuperez toată informația care-mi scăpase în 12 ani de școală. Când colo, ce să vezi, nimic din toate astea la nepoată-mea: nu tu manuale, nu tu compendii, nu tu culegeri de teste. Nimic, nimic, nimic, în afară de un caiețel subțire din care citea pe diagonală, lângă cana de cafea.

– Ce citești tu acolo?

– Geografie, zice.

– Păi ce gegrafie e aia?

– Ah, zice, învăț din caiet, că profa noastră de geogra nu era de acord cu manualul…

M-a lovit acceleratul! 8 ani mai târziu, povestea manualelor însă ce scrie. Cum o văd eu, ca om din afara sistemului, o să vă spun cu altă ocazie. Deocamdată, uite cum o văd ei, copiii care merg în fiecare zi la școala de la care așteptăm să-i facă mai deștepți, dacă nu chiar să-i pregătească pentru viață.

„Am început clasa a zecea cu multe manuale lipsă, nimic diferit față de a noua, de altfel. Manuale se pierd mereu în timpul anului școlar și trebuie, eventual, înlocuite. Manualele de fizică și chimie, însă, lipseau complet din clasă.

Nu mă pricep la politică, nu știu cum funcționează legislația, și, sincer, nici “legea auxiliarelor” nu știu cum sună ea cuvânt cu cuvânt. Știu doar strict ce s-a vorbit în jurul meu și a fost, sincer, destul ca să mă amuz. Am dat o căutare rapidă pe net ca să mă asigur că nu e doar o gluma și, într-adevăr, mi-a apărut o poză cu Ministrul Educației cu un zâmbet mândru pe față și un titlu de articol mare lângă, care anunța că toate auxiliarele au fost interzise deoarece nu erau avizate de minister.

Am aflat pentru prima data de noua lege când profesoara noastră de chimie, mai… rece din fire, a început să ne spună cu glasul mic si coada între picioare că am putea, dacă vrem, dacă ținem noi neapărat, dacă avem cum și ne-ar face plăcere, să facem rost de un manual ca să îl avem la oră, pentru că  ei îi este interzis prin lege să ne spună să cumpărăm manuale. A încercat să găsească și un mod de-a o lua pe ocolite, ne-a zis să facem copii xerox la paginile din manual, ca doar asta nu îi este interzis să ne spună. Între timp, am dat și de niște manuale rătăcite prin clasă, vechi, dar pe care scrie mare “avizat de minister”. N-avem cum să ne împotrivim, sunt ce trebuie, nu-i așa?!

Oare nu s-au gândit, când au dat legea asta, că până scot ei manuale unice la toate materiile, profesorii noștri nu mai au cum să ne explice materia? Păi de unde mai dictează ei 50 de minute non stop? Cum ne mai răspund ei la întrebarea “De ce?” cu explicația lor preferată, atât de frecventă încât zici că e întrebarea standard la examenul care te face profesor: “Că așa zice-n manual!”, “Nu io, manualu’!”. Cum mai conspectăm noi lecția cât își bate profesorul high score-ul la Candy Crush?

Cu stimă și respect felicit, din nou, oamenii aștia mari de prin politică pe care îi văd pe la toate televizoarele, pentru că, din toate problemele României actuale, au ales să facă un pas spre îmbunătățirea educației. Ce pas, încă îmi e neclar totuși. Poate s-au gândit că dacă o limitează e mai ușor de gestionat după…”

Sharing is caring 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *