Orice poveste începe cu o pagină albă

INVITATIE CWPovestea mea începe la 5 ani când, fără știrea alor mei, învățasem să scriu sub masa la care frații mei mai mari își făceau lecțiile. Atunci i-am scris după dictare prima mea scrisoare lui nea Vasile, vărul preferat plecat în armată. Mi-a dictat-o mama, în timp ce țesea un covor la ghergheful instalat peste iarnă în sufragerie. Mă supărasem pe ea și am decis să-i cer ajutorul eroului meu militar, dar pentru că nu știam ce să-i scriu, am pus-o tot pe mama să-mi spună. Și mi-a spus… Nimeni nu mai știe motivul supărării, dar toată lumea își amintește perfect cum i s-au înmuiat mamei genunchii de-a căzut pe jos fără suflare când a văzut epistola scrisă aproape impecabil cu pix roșu pe foaia de matematică format A5, ruptă inegal dintr-un caiet de mâzgăleli. Da, mama suferea cu inima… La fel de bine îmi amintesc și seria de vizite pe la doctorii din urbe, care m-au căutat la cap zile în șir, să vadă dacă nu cumva sunt cu mințile duse, de m-am apucat eu de scris așa, din senin.

Într-un fel sau altul, de-atunci am trăit din vorbe. Am trecut prin școală cu cele mai mari note pentru că mă pricepeam să-mi pun gândurile în cuvintele potrivite. Am început Facultatea de Drept, dar soarta a vrut să termin Litere și să mă fac jurnalist. Oricât mi-am dorit altceva, am ajuns inevitabil să scriu și să trăiesc din comunicare.
Așa că am decis să nu mă mai opun. Să nu-mi mai fie rușine cu darul meu, ci să mă bucur de ce știu să fac. Și să-i încurajez și pe alții să lase temerile de-o parte și să-și dea voie poveștilor să plece în lume.
Mă știi. Ne-am întâlnit o dată la un curs. Sau de mai multe ori, prin alte părți. Uneori am fost simpatică, alteori mai puțin – oameni suntem! N-am apucat să ne cunoaștem atât de bine cât ne-am fi dorit, dar te asigur că mă străduiesc să fiu un om bun și să mă bucur de fiecare om și de fiecare poveste pe care o întâlnesc. Și, fără falsă modestie, mă pricep bine la ele. Le adun și le prețuiesc. Iar acum organizez ateliere de Storytelling, unde îi învăț și pe alții să le spună.
Sigur știi pe cineva care are o poveste frumoasă, dar încă nu are curaj s-o pună pe hârtie. Dă-i adresa mea: team@thenestproject.ro și m-aș bucura să-i fiu primul cititor. Nu-i trebuie mult timp pentru asta: întâlnirea durează 6 ore și costă mai puțin decât o meditație la engleză pentru Bac. Se întâmplă în București sau în țară.
Mulțumesc mult!
Te îmbrățișez cu drag,
Liv
Sharing is caring 🙂

5 comments on “Orice poveste începe cu o pagină albă

    1. liviana Post author

      Mulțumesc tare, Cristina! Ultima oară când am fost la Bacău a fost ca să deschid o stație locală de televiziune. Eram grozav de însărcinată și nu m-am putut abține de la cele mai gustoase sărmăluțe din lume. L-aș aduce acum la degustat pe Supereroul David, ca să vadă ce bunătate a refuzat el când era mic și căpos și ținea morțiș să mă învețe cu mâncarea sănătoasă 😉 Sigur ne vedem curând!

      Reply
    1. liviana Post author

      Mulțumesc mult, Raluca! Acum că stau să mă gândesc, în Craiova n-am fost chiar niciodată. Poate că e momentul 🙂

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *