Just read it! O carte nu se judecă după copertă

MelGuest post by Melania Ciocianu

Întotdeauna mă blochez când mă lovesc de întrebarea “care e cartea ta preferată?”. Sunt una dintre acele persoane ipocrite care declară că le place să citească, deși în majoritatea timpului liber se limitează la subtitrări de filme și postări pe Facebook. Și chiar îmi place să citesc, probabil în mod ciudat nu atât de mult ca să intru eu în poveste, ci ca să integrez elementele poveștii în viața mea pentru acea perioadă.

Când încerc să înșirui lucrurile care îmi plac la o carte sau cărți în general, constat că vorbesc în paradoxuri. Spre exemplu, o să spun mereu cu convingere că nu m-au atras niciodată cărțile SF. Gravitez mereu către cărțile cu fire narative plauzibile în lumea în care trăiesc, atunci când vreau să îmi măresc biblioteca. Și totuși, cumva, pot spune fără să ezit că, din ultimele cărți citite, două dintre cele care m-au impresionat sunt SF.

În esență, atunci când rar (rușinos de rar, sincer) îmi iau ochii de la numeroasele ecrane pornite simultan și care îmi transmit prin o mie de imagini absolut nimic, îmi place să provoc autorii să îmi arate dacă am sau nu dreptate când le judec cărțile după copertă. Și, eventual, după o descriere găsită întâmplător pe vreunul dintre ecranele din fața mea, în timp ce caut vreo comedie romantică (nu mă înțelegeți greșit).

Cam așa a fost cu volumul despre care scriu azi. Nu o pot numi “cartea mea preferată”, pentru că refuz să fac asemenea discriminări față de restul locuitorilor rafturilor mele, dar îmi place să dau mereu ca răspuns la întrebarea de mai sus “More Than This” de Patrick Ness.

ness

Nu am simțit niciodată că pot reproduce firul poveștii când am încercat să descriu vag acțiunea, dar chiar și recenzia de pe coperta cărții îmi dă dreptate când vine vorba de acest aspect: “Doar citește-o”. Patrick Ness reușeste, prin modul ingenios în care se foloseste de cuvinte, să facă toate elementele fantastice ale cărții să pară credibile și să se împletească cu sentimentele umane neschimbate de timp. Prin construirea lumii paralele din cartea sa, Ness arată firea distructivă și autodistructivă a omului și te face să îți pui adevărate întrebări despre viața ta și a oamenilor din jur.

Lăsând la o parte “analiza literară” de mai sus, de care profesoara de română ar fi mândră, ce am încercat să spun prin prea multe cuvinte este că autorul a reușit să îmi dovedească faptul că m-am înșelat când am considerat că nu pot să citesc cu plăcere o carte SF. Nu doar că mă bucur că am găsit o carte care îmi place cu adevărat, dar am și dezvoltat o formă ciudată de respect pentru Patrick Ness și felul în care, atunci când am ajuns la finalul cărții, simțeam că pe ultima pagină scrie mare “Hai! Mai spune ceva de mine acum!”

***

Mel are 16 ani. Am cunoscut-o la un atelier de Storytelling pentru adolescenți pe care l-am ținut în urmă cu câteva luni și la care a trimis-o mama ei – „cu forța”, era să scriu, dar cred că adevărul e undeva la mijloc, pentru că Mel iubește cuvintele puse pe hârtie, chiar dacă momentan le preferă pe cele scrise de alții. E o cititoare pasionată, așa că am invitat-o să-mi povestească din când în când despre cărțile pe care pune mâna.

Sharing is caring 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *