Cum să scrii o carte în 50 de pași simpli. Sau 20? 10? Dă cineva mai puțin?

M-a învățat pe mine Stephen King să citesc mult. Orice. Că zice că nu poți să știi ce e bun până când nu știi ce e nasol. În fine, nu e singurul care spune asta, așa că eu am luat sfatul ad literam și citesc, nene, aproape orice îmi pică în mână, mai ales că de o vreme încoace m-am apucat să și scriu mai dihai. Și pentru că știu că o documentare sănătoasă face scrierea mai frumoasă, din când în când mai arunc un ochi la cum fac alții. De cele mai multe ori, am numai lucruri bune de învățat. Dar vine câte un moment ca ăsta care mă bagă complet în ceață.

Dragilor, sunt într-o dilemă: am dat peste articolul ăsta și sistemul meu de valori mi-a explodat în față. Nici nu știu dacă să dau link sau nu, e clar că nu e articolul meu și că cineva a muncit la el, indiferent ce-o fi însemnat munca în contextul ăsta. Așa că o să procedez ca-n bancul ăla cu găina: mai bine mă împiedic. Deci o să-mi încalc propriile recomandări și n-o să dezvălui sursa, dar păstrez prinscreenurile ca să o poată identifica ușor oricine își dorește. Așadar, tot ce găsiți mai jos sunt imagini reale de pe un site real din realitatea virtuală 🙂 Am bolduit textul meu doar ca să se diferențieze de articolul original, nu ca să-mi dau importanță, dar chiar și așa, simt nevoia din când în când să vă avertizez că ce urmează e un print screen:

Așadar, premisa e simplă: vrei să scrii o carte, n-ai prea mult timp la dispoziție și cauți o soluție simplă. N-ai bani pentru un ghost writer și, oricum, nici nu-l consideri necesar. Cât de greu poate să fie? Uite, dacă urmezi 20 de pași simpli, ajungi fără efort fix acolo unde trebuie. Mai ales că funcționează indiferent de situație: electronică sau fizică.

Începutul e simplu: stabilești ce fel de oameni te urmăresc, ce mai scriu bloggerii și alegi un subiect în trend. Nu trebuie neapărat să te pricepi la chitară, de exemplu, atâta vreme cât subiectul e în trend. E destul să-l iei și să-l bagi în niște șabloane de succes sau pe niște foi A4, ce-ai la îndemână, doar să fie cam 50 din care alegi 30 și începi. Cristal clear!

De la punctul 6 încolo, the sky is the limit! Nici măcar gramatica nu te poate reține, dacă porți pantofii potriviți și stabilești un preț corect. Iată ce vă sfătuiește autorul rețetei-minune:

 

Simt nevoia să fac niște precizări intermediare, ca să vă pregătesc pentru ce urmează.

După cum știm cu toții, cartea fără poze e ca teatrul fără dialog. Nu mai e suficient un creion, ca pe vremea lui Tristram Shandy, acum mindmaps și X Mind sunt the shit! Sunt utile mai ales dacă nu reușești să scrii 60 de cuvinte pe minut, te ajută să umpli spațiul și să bifezi și obiectivul 13.

La pașii 11 și 12 e posibil totuși să te împotmolești puțin, mai ales dacă nu ești un bun vorbitor. Că doar de-aia te apuci de scris, altfel ai fi încercat probabil standup comedy. Nu-i problemă, dacă simți că nu te descurci, sari direct la 14 și găsești tu ceva pe listă care să te salveze.

Deci trageți aer în piept și haideți mai departe:


Dacă ai ajuns până aici, te admir pentru determinare. Merită încă un strop.

Ignoră virgulele, cratimele, semnele de punctuație nu trebuie să-ți taie elanul creativ, că nu știi când te mai lovește. Lasă cartea, nu face decât să te încurce. Ia repede articolele de succes de pe blog și fă-le mai bune. Cum, n-ai blog? Păi și vrei să scrii o carte? Hm, nu știu ce să zic… Mai bine întreabă-ți cititorii despre ce vpr să citească. În fond, ești abia la pasul 16, mai ai încă 4 până să te hotărăști dacă subiectul merită sau renunți la cele 500 de pagini pe care le-ai scris deja. Dacă tot nu ești convins, mai întreabă 5 oameni înainte de lansare și neapărat, dar neapărat, să-ți dea un testimonial. Ajută la imagine, orișicât, iar omul ăla trebuie să plătească și el un preț că i-ai făcut favoarea să te citească.

Hai că nici nu mai e mult. La pasul 18 reiei chestionarele, la 19 recitești toată literatura universală și la 20 reeditezi, ca să scoți ceva mai bun decât Hemingway. Sau Shakespeare. Sau Proust. Dar asta e ultima dintre grijile tale și vine „decât” la sfârșit.

Încă 7 pași și gata, ești autor! Ia-i pe rând:

Nu pot decât să mă bucur că sunt atâția oameni gata să scrie cărți și sunt, în continuare, prima care susține că scrisul e pentru oricine. Cu un amendament: trebuie să știi cum. Iar soluția e mai complexă decât 20 de pași simpli. Simpli de tot.

Acestea fiind zise, îmi cer scuze pentru articolul ăsta, dar chiar nu m-am putut abține. După zeci de ani în care m-a cocoșat modestia, nu pot să nu mă revolt în fața lucrurilor de felul ăsta. Nu contest bunele intenții ale autorului, deși aș avea toate motivele să o fac, dar nici nu pot să nu mă îngrijorez că informația ajunge în forma asta la niște oameni care chiar o iau în serios, așa cum o dovedesc și comentariile articolului original. Le las mai jos în print screen nu doar ca să-mi susțin afirmația, ci și pentru că sunt o completare relevantă a articolului în sine.

În rest, despre scris numai de bine. Dar cu efort, nu cu scurtături. 

Sharing is caring 🙂

2 comments on “Cum să scrii o carte în 50 de pași simpli. Sau 20? 10? Dă cineva mai puțin?

  1. Ioana Soare

    Deci… pot să încep cu „deci”? 😀 Facem haz de necaz, dar mai tare mă întristează decât mă amuză. Tind să cred că autorul a încercat prin acest text să realizeze un nou record personal, prin care să-l doboare pe cel de 60 cuvinte/minut. Iar apoi a uitat să editeze la greu, după cum sugerează chiar din primele rânduri ale „operei” sale.

    Reply
    1. Liviana Tane Post author

      Poți să începi cu ce vrei tu, atâta vreme cât e logic și cu voce. Ceea ce, te asigur, în cazul tău este 🙂

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *