10 lucruri pe care nu le spun despre mine

      3 comentarii pentru 10 lucruri pe care nu le spun despre mine

La 6 ani, am furat un mărțișor. Era un coșar mic, din metal, cam cât unghia de la arătător. A fost un act premeditat, că trecusem pe-acolo cu o zi înainte și le ochisem pe toate, într-un coșuleț de nuiele, pe tejghea și-mi pusesem la punct planul mișelesc: intru, mă uit la creioane, la caiete, după aia întind mâna spre mărțișoare doar că, în loc să iau unul să-l privesc, iau DOUĂ și las înapoi unul singur! Ei, nu era asta o mișcare de geniu?! Zis și făcut. A funcționat perfect. Încă mai simt pulsul crescut, palmele umede, euforia care mi-a cuprins mintea, zâmbetul pe care n-am putut să mi-l șterg de pe față toată după amiaza aia. Doar că, după două nopți în care n-am putut să dorm de teamă că mă trezesc cu poliția la ușă, m-am întors la librărie și am lăsat bucata de metal de 25 de bani să cadă înapoi în coșuleț, lângă frații ei identici. Nu mă interesa deloc mărțișorul, voiam doar să știu cum te simți când faci ceva interzis.

Ăsta e primul lucru pe care nu-l povestesc des despre mine, dar maminudoarme.ro m-a provocat să scriu o listă de chestii cu care nu mă laud, iar ăsta a fost primul care mi-a venit în minte. Așa că storc mintea și zic:

2. Mama m-a tuns pentru prima oară în gimnaziu. Până atunci, părul meu ondulat care-mi ajungea până aproape de genunchi (nici nu era greu, că eram cea mai scundă din clasă) era motiv de mândrie și de fel de fel de împletituri complicate. Dar și cel mai bun cuib pentru păduchi. Nu cred c-a fost an din primii 10 ai vieții mele, în care să nu suport tratamentul cu gaz și pieptene cu dinți de os care-mi zgâria scalpul, în căutare de ouă invizibile și alte viețuitoare minuscule care-și făceau cuib în cosițele de Rapunzel. Peste care purtam veșnic pampoane uriașe din voal colorat.

3. În clasa a doua, am scris o compunere de 10 pagini pe care am numit-o „Tristețea stiloului meu”. Ceva despre cum i-am rupt eu din neglijență penița stiloului și l-am aruncat la gunoi, apoi l-am visat noaptea plângând cu lacrimi de cerneală bla, bla, bla… Doamna mi-a tăiat elanul și m-a pus să scriu repede ceva mai potrivit pentru o școală care se respectă, despre prima zi de școală sau vacanța de vară, dar mama a păstrat opera și le-a citit-o luni în șir tuturor vecinelor și neamurilor noastre. Multe.

4. Am picat de trei ori la Facultatea de Drept. După ce-am intrat, am renunțat la studii după primul an.

5. Am văzut marea prima oară la 21 de ani. Era un 1 mai și am ajuns acolo cu prietenele mele și un prieten din State. Eu – 1,60 m și 40 de kile. El – 2,10 m și de culoare. Împreună, am fost atracția litoralului preț de trei zile. M-am bronzat cu ochelari și mi-am cojit nasul două săptămâni până la sânge. Mi-a rămas o cicatrice.

6. În clasa a noua, am organizat week end de video (daaaa, video cu casete VHS, remember?!) cu colegii de liceu, în clasă. Am tras draperiile și, o zi întreagă, am văzut toate seriile din Anticristul. M-am speriat atât de tare, încât de-atunci îmi fac cruce cu limba în cerul gurii în toate situațiile de stres, deși n-am nicio aplecare formală spre biserica ortodoxă sau de alt fel. Asta ca să știți de ce mă vedeți cu dinții încleștați înainte de cursurile de storytelling.

7. Am fobie de nunți. În asemenea hal încât se lasă invariabil cu atacuri de panică. La nunta prietenilor mei Călin și Alexandra din Alba Iulia, am ocolit de 3 ori sensul giratoriu de la intrarea în oraș, gata să fac drum întors spre București. Am ajuns la nuntă doar pentru că nu plecasem singură la drum, iar prietena care era cu mine m-a obligat să urmez planul inițial. Eram în adidași și pantaloni de trening, așa că m-am schimbat în ceva decent în mașină, în parcarea de lângă biserică, dar n-am rezistat decât la jumătate de oră de slujbă, cu transpirații și senzație de sufocare. Am urcat la volan și am fugit la Sibiu.

8. Am pierdut două sarcini înainte să-l am pe David. Îl ador.

9. Dorm aproximativ 3-4 ore pe noapte. În rest, citesc sau văd filme. Sau citesc. Sau văd filme. Când mă apucă oboseala, ca să recuperez, mă pun în pat vineri seara și mă ridic luni dimineața, dar asta se întâmplă cam de 2-3 ori pe an.

10. Nu mă dezlipesc de telefon nici noaptea, când îl țin lângă pernă, obicei dobândit pe vremea când lucram în televiziunea de știri și trebuia să fiu activă 24/7. Sunt puține cazurile în care nu răspund aproape instantaneu la mesaje, atunci când sunt în vreun curs, vreo întâlnire sau când pur și simplu nu le văd din cine știe ce motiv. Apucătura asta mi-a adus și neplăceri: cu câțiva ani în urmă m-am despărțit de un tip care credea că răspund atât de repede pentru că sunt stalkeriță 🙂 🙂 🙂

Sharing is caring 🙂

3 comments on “10 lucruri pe care nu le spun despre mine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *